Aș scrie mai mult despre iubire, dar condeiul meu prea bine o știe. Și, când în inima lui ea stă cel mai bine, nu se lasă așezată pe-o hârtie. * Aș scrie mai mult și despre fericire, dar condeiul meu prea bine o știe. Și, când brațele peniței sunt de ea pline, nu vrea să o scape pe-o hârtie. * Iubirea și fericirea, în scris […]
Timp de povești, timp de Toamnă, O culoare doar îmi place – Aurul din călimară Mă privește-n ochi, dar tace. N-am mai scris de astă-vară, Am zis c-o să văd la Toamnă… * Plouă cum nu a mai plouat – O scriere udă, udă. La gust pare un vin rosé. Iară simt că-mi face-n ciudă Cântul vântului-poem. Dar Ruga-mă-voi, mă voi ruga O frunză condei […]
De-nălțarea Sintei Cruci Ai luat-o la Tine Tu – Ai dus-o-ntr-o Grădină Să-i odihnești sufletu’. * A bătut un drum prea lung Ca să îmi ajungă-n vis. A fost ultima oară Când ea mâna mi-a atins. * Că se va face bine Aveam o presimțire. Nu știam c-al ei sărut Era de despărțire. * Mi-ai zis să nu fiu tristă, Mi-aș dori să știi că […]
Fă-ți cruce de îndată Ce din pat te-ai ridicat Și dă Slavă Domnului Pentru ziua ce ți-a dat! * Fă o cruce pe hrana Ce la gură o s-o duci Și dă Slavă Domnului Că tot ai ce să mănânci! * Sfânta Cruce să o faci Și pe apa ce o bei Dând Slavă Domnului, Căci și mâine o s-o vrei. * Înainte de-a ieși, […]
Ce-mi pare Toamna asta că seamănă cu tine – distantă, arogantă, frunze tot mai puține și fără vreun sens.
Mi-e dor de tine La Apus – Mi-e dor de tine, Nu ți-am spus? Îți spun acum, Mi-am amintit – Nu ne-am văzut La Răsărit. Trecu azi, Și mâine trece… Trecem noi, Ce Toamnă rece… Rămâne dorul și petrece, Ce Toamnă rece… * Să ne vedem unde ziceam? Oh, doar visam!
S-au pregătit pentru școală Istețele Buburuze, Vreo trei Fluturi și un Melc. Luându-se frumos de mână, În loc de ghiozdan la spate, Și-au pus ale Toamnei frunze, Cerându-și întruna scuze Că altceva n-au găsit. * Mare le-a mai fost mirarea Când toți în clasă au pășit. La catedră, în picioare, Îi aștepta un Răsărit – Ce profesor emerit!
Știi cum Dumnezeu dorințe-ndeplinește? Îți spun eu secretul, știe românește. Ce ai cerut întârzie să apară? S-a strecurat, în mod sigur, vreo greșeală – D-aia gramaticală.
În limba română scriu eu poezie Și-n aceeași limbă cuvintele-mi zâmbesc. În limba română soarele răsare, Cu ale lui raze șoptind un „Te iubesc”. * Chiar și Primăvara știe românește, Doar în astă limbă apar iar ghiocei. Apa din izvoare e rece și bună – În limba română te oprești ca să bei. * Uite cum apare îmbrăcată-n ie, Cusută cu fluturi și cu vreo […]
Vara va mai rămâne puțin – datorită ție, până la mijlocul lui octombrie, se-mbracă-n poezie. Își pune-o pălărie din frunză de arțar și ochelari de soare – două castane mari. Pleacă înspre plajă cu părul împletit, pentru geanta ei imensă, s-a furat un răsărit. Tras la răspundere cine o să fie? Condeiul cu a lui trăsătură, că-n loc de cerneală, avu o băutură.