În limba mea și-a ta, dar chiar a Domnului – în lectura autorului

În limba română scriu eu poezie

Și-n aceeași limbă cuvintele-mi zâmbesc.

În limba română soarele răsare,

Cu ale lui raze șoptind un „Te iubesc”.

*

Chiar și Primăvara știe românește, 

Doar în astă limbă apar iar ghiocei.

Apa din izvoare e rece și bună –

În limba română te oprești ca să bei.

*

Uite cum apare îmbrăcată-n ie,

Cusută cu fluturi și cu vreo trei bujori,

Ne face cu mâna, tot în românește,

Vara cea timidă, cu roșu-n obrăjori.

*

Strugurii sunt culeși în a noastră limbă

Chiar de Toamna însăși, că-i cochetă tare –

Șirag de smaralde îi îmbracă gâtul

Și-al ei glas recită două pietre rare.

*

Cu slove mici și albe ca doi fulgi de nea

E scrisă Iarna în cea frumoasă limbă.

Și oricâte geruri cumplite vor veni,

Dulcele ei gust nimica nu i-l schimbă.

*

Și-au plecat genunchii să se roage toate –

Acele patru timpuri ale anului

Înalță rugăciuni în limba română,

În limba mea și-a ta, dar chiar a Domnului.