Și-ncepeam a cânta noaptea Să adormim mai repede, Căci el a doua zi venea Să ne mai umple ghetele. Iar dimineața noi găseam, Așezate cu iubire, Un croissant și mandarine Și mergeam a da de știre. Ție ce ți-a adus Moșu’, În gheată ce ți-a încăput? Și constatam cu uimire Că diferențe n-a făcut. Să se fi schimbat el oare? Să fi […]
Iarna-i despre bucurie –Să i-o dai cui nu o știe. Iarna-i despre geru’ cumplit Când omu’ locul n-a sfințit. Iarna-i despre bătrâneță –Chipuri pline de blândeță. Iarna-i despre fulgu’ de nea Ce s-a topit în palma mea. Iarna-i și despre ziua ta,Cum aș putea eu a uita? Iarna-i despre pruncu’ Iisus – Cel ce-n legănel va fi pus. Iarna-i despre noutate –Tot ce-i vechi […]
Românie, țară dragă, Ți-ai făcut din vers podoabă Când poeții te-au cântat. Și ai mers la colindat – Inima în dar ți-ai dat Unui om plin de păcat. Iartă-mă că mai greșesc, Primește un te iubesc Și promit că am să-ți fac, Fără ață, fără ac, Cel mai frumos parpalac Din stihuri, că tare-ți plac. Si îl pun apoi în sac – În cel […]
S-a spart cuvântul omenie – Vezi în silabe să nu te tai, Că ai risca să te îmbie Și ai începe mai mult să dai – Un gând bun și-o îmbrățișare, Un zâmbet cu roșu desenat, Unui suflet în așteptare Ce fericirea și-a tot uitat Printre lacrimi căzute și azi, Printre ochii cu povești tot gri. Însăși măreția unor brazi Ai atinge-o dacă te-ai răni.
Ce au să-mi recite ochii tăi Când diamante văd în ei? Despre iubire și etern, Despre zeițe, despre zei, Despre vinul pe care-l bei? Ori despre liniște și stele, Bucăți ce se desprind din ele, Căzând pe visurile mele, Făcând cuvintele mai grele? Ce au ochii tăi să îmi tacă? Zâmbește-mă ca niciodată!
Mă joc de-a v-ați ascunselea Cu însăși fericirea – Ce bine s-a ascuns! M-ajuți să o găsesc? Eu o caut prin chipuri senine, Tu, prin inimi de aur. Cine o găsește primul Să strige Te iubesc!
Am devenit nisip de dor, Ostenit de așteptare, Iar versul ultim îl oftez, Căci te am doar în visare. Camerele poeziei – În toate ai lăsat murdar. Cuvinte-cioburi iar găsesc – Cu ce să scriu? E în zadar. Iar, în trecut, al tău nume, Câteva litere în vânt, Nu însemna insomnie Și mai puteam încă să cânt. Și-acu’ mi-ai furat și timpul, […]
Când inima tace, Căzând iar pe gânduri, Cuvinte înghițind, Ascult-o în rânduri! Când inima plânge Și din rană îi curg Picuri tot mai roșii, Să nu crezi că-i amurg! Când inima râde Și bancuri n-a citit, Ea doar se ridică Să fie răsărit.
Nu mă privi, sunt deșert, Ura nu mă îmbracă. De frig încep să sufăr Și tusea mă încearcă. Nu simt nici fericire, Nici gustul cel de bine. Habar n-am de iubire, Nu știu ce mă mai ține. Și stinsu-mi-a lumina, Norul gri mă atinge Și-aștept o bucurie, Dar peste mine ninge. Mă-nțep în spinii fricii, Nu am haină, sunt un chin. Mă-ntreb […]
Afară nu plouă, ți se pare. Se scurg doar emoții de durere și doare. Poeților din cer le curg versuri șiroaie. Afară nu plouă, ne-mbrățișează un ochi de nor, că și el știe ce-nseamnă dor. Și nici eu nu plâng, ți se pare, plantez mărgăritare.