Albastru, galben și roșu

Românie, țară dragă,

Ți-ai făcut din vers podoabă

Când poeții te-au cântat.

Și ai mers la colindat –

Inima în dar ți-ai dat

Unui om plin de păcat.

 

Iartă-mă că mai greșesc,

Primește un te iubesc

Și promit că am să-ți fac,

Fără ață, fără ac,

Cel mai frumos parpalac

Din stihuri, că tare-ți plac.

Si îl pun apoi în sac –

În cel al lui Moș Crăciun,

Că el a mai rămas bun.

 

Românie cu chip blând,

Câte doruri ai în gând…

Cât ți-e sufletul de mare,

Dar tot verși lacrimi amare

Când copiii te mai uită,

Cuvântul nu ți-l ascultă.

 

Mai avem de învățat

Și povețe de-ascultat.

Haide, ia-ne iar în brațe –

Răul să nu ne înhațe.

Țară dragă, Românie,

Ce mândrie, ce mândrie!

 

Azi e ziua ta, zâmbește!

Omul, uite, chiar citește,

Iară, prin a sa lectură,

Ți-a făcut o urătură –

Românie, flori de soc,

Te invităm la un joc.

Timpul s-a oprit în loc,

Te-a văzut frumoasă foc.

 

Putem să deschidem sacul,

Să-i înmânăm parpalacul!

Cel pictat în trei culori,

N-am avut și bani de flori.

Albastru, galben și roșu –

Poezia, zice Moșu’.