N-oi fi știind eu
Noi nu mai e pronume personal – n-oi fi știind eu, poate greșesc. E-un amărât de adjectiv propriu-zis – cartofii din tigaie sunt d’ăia noi, dar fără noi. N-oi fi știind eu, poate greșesc.
Noi nu mai e pronume personal – n-oi fi știind eu, poate greșesc. E-un amărât de adjectiv propriu-zis – cartofii din tigaie sunt d’ăia noi, dar fără noi. N-oi fi știind eu, poate greșesc.
Încă scriu, nu-ți face griji, Tot ce simt și ce trăiesc. Dacă tu în vers n-apari, Nu-i că nu te mai iubesc, Ci că-nvăț să te gonesc, Dar nu, nu copilăresc. Iarna asta nu-i un dar, Fulgii iarăși vor cădea. Nu-i voi prinde, ce folos, Că-s chiar din inima ta. Și iubirea nu-i de nea, E puțin, puțin mai grea… Bulgăr de zăpadă, […]
Ce-o face Dumnezeu în Cer Mă-ntreb în fiecare zi. Eu cred că scrie cărți de zor Și poezii pentru copii, Că are mulți în brațe, știi… În mâna Lui are-un stilou Cu peniță fermecată. De Îl rogi, te va include Într-o lume minunată, Cât ți-e inima curată. Un personaj central vei fi, Cu-nțelepciune înzestrat, Și vei ieși învingător, Că doar ești fiu de […]
Iar ai uitat să te îmbraci, Să-ți tragi haina faptei bune – Apărând golaș în lume, Cum oamenilor vrei să placi? Mai lasă bluza cea în dungi Și pe cea cu bulinuțe Și-n cele două mânuțe Milă tu să începi să strângi. De frig nu te vei mai plânge, Să fii om îți va ajunge.
Mă răsfăț c-o poezie – Beau în loc de o cafea. Dimineața, pe-o hârtie, Se ceartă pe-o rimă, da, Două boabe de cuvinte. Cine simte, cine simte?
Sunt fulg de nea doar pentru a putea obrazul a ți-l săruta. Sunt fulg de nea doar pentru a cădea în preajma ta. Sunt fulg de nea doar pentru a mă topi și-a defini dragostea.
Unde te-ai ascuns, Singurătate? Mi-e tot mai greu acum să te găsesc. Te-am căutat prin pahare sparte Și-n oamenii ce tot mai des rănesc. Stelele și-au pus capul pe pernă Și luna are gene tot mai mici, Să te deranjez acum mi-e jenă – Găsi-mă-vei și mâine tot aici. M-am răzgândit, să te mai văd nu vreau, Durerea să începi și tu s-o […]
Când fiecare vers e-un val Ce mă lovește violent, Eu tresar Temându-mă de poezie. Că inima îi oftează, Din ea se-aude un plânset – Furtună. Și e gata să mă sfărâme. Parcă-i marea agitată, Gânduri negre o apasă. Mă transform Într-o făptură fabuloasă. Nereidă.
Îți bat iarăși la ușă Cu-o strofă de An Nou – Nu sta, te rog, pe gânduri, Îți ofer un cadou. Ia cheia de pe masă Și deschide-mi dară, Haide, întinde mâna – Este frig afară… Privește cum străluce Ca steaua de pe cer, Și-i doar cuvântul cela De mulți uitat în ger. Nu știu cum se mai scrie, Dar te-oi îmbrățișa […]
scris-am despre aștri, despre pământ și flori, despre primăvara care-mi zâmbea în zori. scris-am despre ape, ale vieții valuri, poezii cu aripi, chiar și idealuri. scris-am despre frunze, că în piept îmi băteau – cuvinte-n cinci culori în rime tot curgeau. scris-am despre omăt și-am luat un fulg de nea – la gâtul versului penița mi-l punea. despre iubire, nu, că-i […]