Îmbrăcată-n două versuri – Așa mă prezint la plajă, Și în loc de pălărie, O să-mi prind în păr o vrajă. * Ochelarii mei de soare – Două vocale în hiat, Cu Răsăritul mă-ntâlnesc, Mai pun o perlă și-am plecat.
Bacovia mai scrie, chiar nu-i de mirare, d’aia plouă tare, d’aia plouă tare. Picurii pe pământ tot cad în disperare – angoasă, dezgust, plictis, lacrimi o mare.
Ce rochie frumoasă ți-ai pus azi pe tine! Îmi pare că-și aduce cu o poezie. În epitete cromatice abundă și îi ține loc de titlu o fundă. Parcă mă cheamă în mijlocul naturii și mă roagă să-i închei nasturii.
Azi, toți au început Să se creadă poeți, Înșiră cuvinte Și vorbesc la pereți. * Versul lor adesea Nimic nu transmite, Trist că nu oferă, În schimb, doar promite. * Dar ei scriu mult și prost, Cred că-i suficient S-arunce o vorbă Din litere-ciment. * Că din catrenul lor, Ei nici nu au habar Că fluturii lipsesc Din lipsă de nectar. * A lor poezie […]
De ce „Strada Poeziei” nu are clădiri? De-o parte și de alta rămas-au amintiri. Măcar un magazin de giuvaericale, În care să găsești reguli gramaticale, Imagini artistice, chiar și epitete, Pălării accesorizate cu egrete. * Ținându-se de mână, o fată și-un băiat Par două versuri scrise după un lung oftat. Se privesc în ochi, dau să se îmbrățișeze, Când realizează că nu pot să rimeze. […]
Eu găsesc Poezia Cel mai frumos cuvânt – În părul ei se-așază Al primăverii cânt. * Întâi, admir Poetul – Un chip sensibil ce Își strânge-n brațe versul – N-o să-l întreb de ce. * Urmează apoi Ochii Ce-ador să îi privesc – Se umplu continuu De zâmbet tineresc. * Și-atâta Eleganță – Noua pălărie E-n loc de metaforă Și-o copilărie. * Oh, a sa […]
N-am mai scris de multă vreme O poezie și-am sperat C-ai să vii la mine-n suflet Să-mi descui versu’ încuiat. * Măsura de opt silabe, Rima tot încrucișată – Te tot caut iar prin mine, Prin emoția pictată. * N-am mai scris de multă vreme, Voroavele se poticneau. Dacă dădeam să le rostesc, Cu a lor ură mă loveau. * Lună, stele și luceferi, Salcâmii, […]
Căci Iulie se roagă, mai crede în minuni. Ale soarelui raze aprind iar rugăciuni. (Fragment din poezia „An cu rugăciune”).
Anu` trecut, am inclus în volumul „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” poezia „Octombrie se roagă”. Azi, m-am gândit că ar fi bine ca toate lunile să-și plece genunchii și să se roage. Iată ce a ieșit! Însuși Gerar se roagă, mai crede în minuni. Prin fulgul ce se-așterne, el spune rugăciuni. * Și Făurar se roagă, mai crede în minuni. Prin perla cea […]
Poem arogant, Cu virgula pe-afară Și cratime multe, multe. Emoția, că-i vară, O simți așa-ntr-o doară. * Face figuri de stil – Și-a luat lumea în vers, Iar măsura-i inegală. Poem fără vreun stres, Pare un tip mai șters. * Adesea se evaporă, Că-i cam într-o metaforă.