„Mă pot ruga oriunde, Dumnezeu mă aude – Chiar și la mine-n casă, De mine nu se-ascunde.” Strigă tare creștinul Și doar ca să se scuze. Și toate, când le aud, Încep să mă amuze. Când te invită Domnul În Casa Lui cea Sfântă, El iar Se dăruiește Să te elibereze Chiar de povara cruntă. În palmele Lui îți ia Grijile cele […]
Am devenit nisip de dor, Ostenit de așteptare, Iar versul ultim îl oftez, Căci te am doar în visare. Camerele poeziei – În toate ai lăsat murdar. Cuvinte-cioburi iar găsesc – Cu ce să scriu? E în zadar. Iar, în trecut, al tău nume, Câteva litere în vânt, Nu însemna insomnie Și mai puteam încă să cânt. Și-acu’ mi-ai furat și timpul, […]
Când inima tace, Căzând iar pe gânduri, Cuvinte înghițind, Ascult-o în rânduri! Când inima plânge Și din rană îi curg Picuri tot mai roșii, Să nu crezi că-i amurg! Când inima râde Și bancuri n-a citit, Ea doar se ridică Să fie răsărit.
Nu mă privi, sunt deșert, Ura nu mă îmbracă. De frig încep să sufăr Și tusea mă încearcă. Nu simt nici fericire, Nici gustul cel de bine. Habar n-am de iubire, Nu știu ce mă mai ține. Și stinsu-mi-a lumina, Norul gri mă atinge Și-aștept o bucurie, Dar peste mine ninge. Mă-nțep în spinii fricii, Nu am haină, sunt un chin. Mă-ntreb […]
Afară nu plouă, ți se pare. Se scurg doar emoții de durere și doare. Poeților din cer le curg versuri șiroaie. Afară nu plouă, ne-mbrățișează un ochi de nor, că și el știe ce-nseamnă dor. Și nici eu nu plâng, ți se pare, plantez mărgăritare.
Ce pot eu să mai cred? Nu pot să te citesc… Fii și tu mai citeț! Pot doar să bănuiesc că tot te mai iubesc. De mult prea multe ori, în vis mi-ai apărut cum că te-ai rătăcit în primul nost’ sărut – poate mi s-a părut… Și acum mă întreb – e vis ori aievea? Tăcerea mea te-a chemat să-mi vii, să-mi fii, să-mi […]
– Scuză-mi, te rog, îndrăzneala, Nu ai văzut pe drum mergând Un arbore cu ochelari, Părând că n-are niciun gând? – S-a oprit la bibliotecă, A împrumutat o carte, E în sala de lectură, Poartă un ghiozdan la spate. Se scufundă în cuvinte – E un copac mai erudit, Dă citate chiar din Platon, Din Dostoievski, m-a uimit. – Un literat și-un […]
Pe-o bancă din parcul tăcut, un trandafir roș plânge – Trecătorii nu se opresc, de frica de a-l atinge. Trecură zile peste el, tot acolo rămase. Ar mai zâmbi, ce-i drept, nițel, dar cu dureri de oase? Un ticălos i-a smuls un spin, iar, pentru el, asta-i un chin.
A ajuns un Brumar mai obosit, Într-un palton din frunze de frasin. Nu și-a dorit, dar un vânt puternic Chiar la noi în brațe l-a azvârlit. Și, de atunci, așa mirați, L-am numit „noi îmbrățișați”.
În somn să nu te mai sperii, Vreau să-ți fiu eu pacea serii. Vreau să-ți fiu un zâmbet mic, Din neant să te ridic. Pe-un obraz ce n-a sperat, Vreau să-ți fiu sărut furat. Vreau să-ți fiu și un cuvânt – Să-l plantezi tu în pământ. Ca vrăjmași să nu mai ai, Vreau să-ți fiu un colț de Rai. Vreau […]