Category: pasiune pentru versuri

February 12, 2022

Brățara prieteniei

O brățară a prieteniei – Mai știi? Ți-am adus-o anul trecut. Cu motive tradiționale, O mai porți? Oh, spune-mi că nu s-a rupt!                     * Prietenie, poate ai uitat, Este chiar format prin derivare Cu sufixul „-ie”, de-asta am zis Să-ți cos chiar steluțe și un soare.                   […]

February 9, 2022

Papucul Doamnei

Azi, să nu te dai cu parfum – Ieși doar afară, în natură! C-o tămâioară vei da nas în nas Și te va stropi c-o picătură – Mireasmă amețitoare, Te vei transforma în floare – Papucul Doamnei, oare?

February 9, 2022

Noi doi și verbul „a simți”

Când nu poți pronunța iubirea, Îndrăznește să o desenezi – Poți înlocui silaba „bi” Cu noi doi și verbul a simți.   Și două culori poți combina – Inima mea cu inima ta. Doar într-o nuanță, doar așa, Poate fi pictată dragostea.

February 9, 2022

Un mulțumesc. Ori zambile?

După o ploaie de culori – Vreau să-ți spun, nici n-ai idee, Fragmente de curcubeu Se transformă-n orhidee.   Pe Omul bun îl răsplătesc – Mi-a făcut senine zile, Iar în ghiveci am să-i plantez Un mulțumesc. Ori zambile?

February 9, 2022

De ce iarăși ați chiulit?

Priveam cerul împreună Și-ntrebam noi stelele – Unde e copilăria, Unde ne sunt visele?   Un astru atunci a zâmbit – „De greutăți ea a fugit”, Ne-a răspuns, ne-a amintit Că noi singuri ne-am mințit.   „Fiți copii, e gratuit! De ce iarăși ați chiulit?”

February 8, 2022

Iarna cu inimă de ghiocel

Pleacă iarna supărată, Cică am aruncat-o-n drum, Că-i bătrână și-mbrăcată Doar în ger și fum…   Hai să o luăm în brațe, Să o rugăm la noi să stea – O primăvară am picta Cu fulgul de nea. Și, topindu-se, S-ar transforma În ghiocel inima sa.

February 7, 2022

Artă

Ar tăcea în fața ta Luna dacă te-ar vedea. Ar tăia și stea cu stea Să străluciți tu și ea.   Ar tăifăsui planete – V-ar privi cu-atâta sete. Ar tăcăi doar comete În pieptu’ vost’ de poete, Ce-ascunde mii de secrete.

February 6, 2022

Mâna mușcată

Mâna ce te-ajută De ce încerci s-o muști? Tu crezi că doar așa Bunețea o-mprumuți?   Prin rana ce-o provoci, Nu-ți speli mârșăvia, Te-arunci într-un abis Iubind lăcomia…   Mâna ce ajută, Chiar așa mușcată, Rămâne tot mână Și tot mai curată Decât acea gură Nu cască, ci spartă.