Category: Cugetări

De ce să beau alcool Când mereu scriu poezii? Eu, cu fiecare vers, Mă-mbăt cu melancolii.

Primăvara – o frumoasă domnișoară de onoare: VISARE; Vara – o femeie proaspăt căsătorită: BUCURIE; Toamna – o doamnă elegantă: SCHIMBARE; Iarna – o simpatică bătrânică: LINIȘTE.

Și-mi pare că, în loc de inimă, îmi bate o frunză de arțar.

N-ai vrea să formăm predicatul nominal? Semnat: un nume predicativ îndrăgostit

Nu mă mai întreba ce mai scriu, Oftatul mi-e singura poezie ce-o mai știu.

Tăcerea ta e-o tristă poezie – Scrisă de-un poet Beat de iubire.

Viața este o poezie căreia trebuie să-i faci prelectură, lectură, analiză și interpretare.

Mi-au răsărit – din inimă – flori de lavandă Și te iubesc în mov. De-a lor mireasmă Mă declar învinsă.

Prin sufletul îngăurit, fericirea curge spre neant. Plouă de parcă ar plânge cineva. Fulgeră! Tunetul se aude în inimă mai șoptit. De ce nu mi-ai spus că suntem nori?

Oh, Poezie, mă tem că dacă te dezbrac de cuvânt, rămâi în sentimente goale – iar să grăiești ți-e sfânt – în orice anotimp ar fi pe pământ.