Category: Cugetări

Când plânge, din ochi nu-i curg lacrimi, ci versuri de iubire. Privirea – nemuritoare poezie.

Când două anotimpuri se-ntâlnesc, se naște o frumoasă poveste de iubire. În același peisaj, albul iernii sărută verdele primăverii – Gerar și Prier. Ce sinceritate! Ce liniște! Gerier!

E aprilie, dar sunt plecată Prin flori Și prin cireșe. Mai alerg În rochii vaporoase Să cânt Despre iubire,         nisip Și el.

Mi-ai pus cuvântul pe deget Și m-ai întrebat – Vrei să fii poezia mea?

Mi-e inima plină de interjecții.

Plouă în cuvinte și li se pierde tot verdele.   Suntem muți.   Ne înțelegem în cifre – 18221320512 1222218

Mi-a intrat luna lupilor în casă și mi-a lăsat cadou, într-o glastră de pe masă, un ger, din care au răsărit flori din argint.   Și-a luat bun-rămas și-a plecat încetișor,  în locul ei, răsărind un mărțișor.    

Iubire este un cuvânt trisilabic, în care accentul cade pe a doua silabă, bi – noi doi, două inimi, pereche, echilibru, trup și suflet.      

Ești conjunctivul meu, m-ai învățat să iubesc, să sper, să cred, să visez,  să scriu.

Cu tine vreau să fac cel mai frumos enunț imperativ.