Category: Cugetări

Știi de ce plouă în dimineața asta? Am rugat eu ploaia să te umple de pupici pe față în locul meu.

Adormită – mă dor dorințele de a te revedea. Dar mi-e un dor ce nu mi-aș dori să-l pierd. Ador să te simt măcar printr-un cuvânt scris la-ntâmplare. Hai să dormim, să fim – măcar în vis – un DOR amândori.

Când plânge, din ochi nu-i curg lacrimi, ci versuri de iubire. Privirea – nemuritoare poezie.

Când două anotimpuri se-ntâlnesc, se naște o frumoasă poveste de iubire. În același peisaj, albul iernii sărută verdele primăverii – Gerar și Prier. Ce sinceritate! Ce liniște! Gerier!

E aprilie, dar sunt plecată Prin flori Și prin cireșe. Mai alerg În rochii vaporoase Să cânt Despre iubire,         nisip Și el.

Mi-ai pus cuvântul pe deget Și m-ai întrebat – Vrei să fii poezia mea?

Mi-e inima plină de interjecții.

Plouă în cuvinte și li se pierde tot verdele.   Suntem muți.   Ne înțelegem în cifre – 18221320512 1222218

Mi-a intrat luna lupilor în casă și mi-a lăsat cadou, într-o glastră de pe masă, un ger, din care au răsărit flori din argint.   Și-a luat bun-rămas și-a plecat încetișor,  în locul ei, răsărind un mărțișor.    

Iubire este un cuvânt trisilabic, în care accentul cade pe a doua silabă, bi – noi doi, două inimi, pereche, echilibru, trup și suflet.