Category: Cugetări

Privește în suflet! Ce vezi? Deși ochii nu sunt acolo, E posibil să dai de lacrimi. Și-ai să rămâi uimit Câți setea și-au potolit. Oare-n inimă O fântână ți-ai săpat?

Am obosit – drumul printre cuvinte e-atât de-anevoios… De multe ori, mă împiedic de-o emoție, de-un gând, de-un sentiment și… cad. Dar mă mai ridică vreo vocală drăguță. Cu toate consoanele m-am certat.

Scriu, pentru că mi-am făcut din cuvânt cel mai bun prieten. Nu sunt nici scriitor, nici poet. Sunt un OM căruia îi place să combine cuvinte. Cuvântul este de fapt haina cu care-mi place să-mi îmbrac simțirile. Nu căuta în scrierile mele cuvinte pline de fast, vei fi dezamăgit, vei exclama: „Ce mediocru!” Caută, în schimb, simplitatea, ceea ce scriu nu-i frumos împodobit. Cuvântul meu […]

Și-am învățat în viață S-apreciez tăcerea. Cei ce fac gălăgie Vor să se dea în stambă Și-ncep să-și obosească Propriile cuvinte – Învățare de minte.

Și zici să mai ajuți – Îți faci mai mare rău… Acela va-ncerca S-arunce-n drumul tău Un caracter murdar. Ai grijă pe ce calci! Piciorul tău curat, Oh, va avea gravat, Nu o mulțumire, Ci-o nemernicie.

Iubirea-i un cuvânt Prea greu de pronunțat. Nici sensul nu i-l știu – În DEX n-am căutat.

Eu sunt un Subiect, Unul neexprimat, De-asta am nevoie De un Predicat.

pe cerul tău, stelele încă luminează… nu ți-e rușine că pe-a mea, deși una singură aveam, ai stins-o? cuvinte brute, necernute, ai aruncat spre ea și-acum stau în întuneric. nu mă răzbun, aș fi putut și eu să le prind și să le sparg – fiecare ciob să-l iau și să-l lipesc pe coala mea – ce poezie se năștea… exact din lumina ta. ce […]

Punct. Terminasem de scris poezia. Am dat să plec, dar s-a desprins și mi-a sărit în față. Am crezut că vrea să mă îmbrățișeze, dar m-a mușcat.