Ghinda și Frezia

S-a-mbrăcat Toamna cu o rochie ușoară

Să fie confundată cu o primăvară.

Și-a pus soarele în loc de pălărie

Și-o mie de visuri din copilărie.

Iară părul ei îmi pare un pic cam verde –

Când o văd de la depărtare, nici n-aș crede

Că Răpciune, Brumărel și Brumar, iată,

Odată însemnau o doamnă stilată.

Acum pare o domnișoară de onoare

Ce-i ține trena unei mirese, o floare,

O frezie ce se îndreaptă spre altar –

Ținându-l de braț pe nașul mărgăritar.

Și Toamna uitat-a că nu mai este fată

Și, de data asta, chiar a făcut-o lată,

Căci mirele este, și-o să vă surprindă,

Vesela castană, ba nu, ci o ghindă.

Că a fost dată de gol, Toamna s-a și speriat,

Iar, în părul miresei, frumos s-a așezat

O frunză de stejar. Vă rog, dați de știre!

Nunta se va ține. Casă de iubire!