December 10, 2016
Ți-s ochii…
Ți-s ochii labirint, mă plimb pierdută-n ei,
Crâmpeie de gânduri stau ascunse iară,
Nu pot privi atent – împrăștie scântei,
În adâncimea lor, iar se întristară…
Sunt debusolată, ieșirea n-o găsesc,
Aș scrie un vers, dar uitat-am stiloul.
Oh, puterile – și ele mă părasesc!
„Sunt solitară” – răspunde trist ecoul…
Ți-s ochii închisoare, vreau să evadez!
Izvor de lacrimi, simt picături și plouă…
Lasă-mă de amar să te eliberez!
Îți scriu cu privirea-ți un cântec de rouă…