Ți-s ochii…
Ți-s ochii labirint, mă plimb pierdută-n ei, Crâmpeie de gânduri stau ascunse iară, Nu pot privi atent – împrăștie scântei, În adâncimea lor, iar se întristară… Sunt debusolată, ieșirea n-o găsesc, Aș scrie un vers, dar uitat-am stiloul. Oh, puterile – și ele mă părasesc! „Sunt solitară” – răspunde trist ecoul… Ți-s ochii închisoare, vreau să evadez! Izvor de lacrimi, simt picături și plouă… Lasă-mă […]