December 9, 2016
Am luat Iubirea-n brațe
Am luat Iubirea-n brațe, nu vreau să îi dau drumul,
Căci, fără ea, din mine rămâne numai scrumul.
Ea însăși mă ține – cu aripile-i de cristal –
În viață și – cu ea alături – totu-i carnaval!
O strâng atât de tare, mi-e teamă să n-o sufoc…
Iubire dulce, tu ești apă de izvor și foc,
Tu arzi neîncetat în inimi ce au prins gheață
Și-ncălzești suflete cu-a ta flacără măreață…
Rămâi aici – în buzunarul ființei mele,
Cu orice preț te voi apăra și de lichele
Ce împrăștie otravă în a noastră cale,
Însă nu ne afectează, noi călcăm agale.
O, Iubire, când vreau un sfat de la tine, prinzi grai…
Mă prinzi cu mâna-ți fină și m-așezi acolo-n Rai.
Ești cel mai bun adeziv – lipești inimi – asta faci.
Când vrei s-aduci pace, porumbel alb devii și-mi placi!
Ești amuleta ce-o port agățată de mine,
În trenul cel plin cu dezamăgiri și suspine.
Oferitu-mi-ai și aripi – îți scriu acum din zbor,
Ține-te strâns de mine, nu vreau nicicând să cobor!
Că doar tu ești cea care mă preface-n scriitor.