January 15, 2016
„Anii tăi se par ca clipe / Clipe dulci se par ca veacuri.”
Astăzi, 15 ianuarie 2016, sărbătorim 166 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești. Cu ocazia acestei zile importante, postez și eu o poezie de-a îndrăgitului nostru poet.
O, RĂMÂI
Mihai Eminescu
 |
| sursă foto – internet |
(n. 15 ianuarie 1850 – d. 15 iunie 1889)
“O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult;
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult;
în al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminți;
Te asamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminți;
Si prin vuietul de valuri,
Prin mișcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Prin mișcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol
Si privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”
Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupră-mi clatinând;
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am iesit în câmp râzând.
Bolți asupră-mi clatinând;
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am iesit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot…
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
A-nțelege n-o mai pot…
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?