Author: Cristina

Și oamenii se schimbă, Dar nu de haină, nu. Nu-i vei mai recunoaște, Au altfel sufletu’.   I-ai salutat, tu uită, Nu aștepta răspuns! Că îți vei pierde vremea, Rămâi un trist apus…   Ai cerut un ajutor, Stai, dar în ce limbă? Nu știi că-n românește Nu-nțeleg, hai, schimbă!   Vorbește-le-n chineză, Atenție-ți vor da: „O curiozitate – De unde știi limba?”   „Iaca […]

Noi nu mai e pronume personal – n-oi fi știind eu, poate greșesc. E-un amărât de adjectiv propriu-zis – cartofii din tigaie sunt d’ăia noi, dar fără noi. N-oi fi știind eu, poate greșesc.

Încă scriu, nu-ți face griji, Tot ce simt și ce trăiesc. Dacă tu în vers n-apari, Nu-i că nu te mai iubesc, Ci că-nvăț să te gonesc, Dar nu, nu copilăresc.   Iarna asta nu-i un dar, Fulgii iarăși vor cădea. Nu-i voi prinde, ce folos, Că-s chiar din inima ta. Și iubirea nu-i de nea, E puțin, puțin mai grea…   Bulgăr de zăpadă, […]

Ce-o face Dumnezeu în Cer Mă-ntreb în fiecare zi. Eu cred că scrie cărți de zor Și poezii pentru copii, Că are mulți în brațe, știi…   În mâna Lui are-un stilou Cu peniță fermecată. De Îl rogi, te va include Într-o lume minunată, Cât ți-e inima curată.   Un personaj central vei fi, Cu-nțelepciune înzestrat, Și vei ieși învingător, Că doar ești fiu de […]

Iar ai uitat să te îmbraci, Să-ți tragi haina faptei bune – Apărând golaș în lume, Cum oamenilor vrei să placi?   Mai lasă bluza cea în dungi  Și pe cea cu bulinuțe Și-n cele două mânuțe Milă tu să începi să strângi.   De frig nu te vei mai plânge, Să fii om îți va ajunge.

Mă răsfăț c-o poezie – Beau în loc de o cafea. Dimineața, pe-o hârtie, Se ceartă pe-o rimă, da, Două boabe de cuvinte. Cine simte, cine simte?

Sunt fulg de nea doar pentru a putea obrazul a ți-l săruta.   Sunt fulg de nea doar pentru a cădea în preajma ta.   Sunt fulg de nea doar pentru a mă topi și-a defini dragostea.

Unde te-ai ascuns, Singurătate? Mi-e tot mai greu acum să te găsesc. Te-am căutat prin pahare sparte Și-n oamenii ce tot mai des rănesc.   Stelele și-au pus capul pe pernă Și luna are gene tot mai mici, Să te deranjez acum mi-e jenă – Găsi-mă-vei și mâine tot aici.   M-am răzgândit, să te mai văd nu vreau, Durerea să începi și tu s-o […]

Când fiecare vers e-un val Ce mă lovește violent, Eu tresar Temându-mă de poezie.   Că inima îi oftează, Din ea se-aude un plânset – Furtună. Și e gata să mă sfărâme.   Parcă-i marea agitată, Gânduri negre o apasă. Mă transform Într-o făptură fabuloasă.   Nereidă.