Iarna cu inimă de ghiocel

Pleacă iarna supărată,

Cică am aruncat-o-n drum,

Că-i bătrână și-mbrăcată

Doar în ger și fum…

Hai să o luăm în brațe,

Să o rugăm la noi să stea –

O primăvară am picta

Cu fulgul de nea.

Și, topindu-se,

S-ar transforma

În ghiocel inima sa.