Vai, câte poezii am de băgat la spălat – Din cauza unui cititor prea deranjat De jocuri de cuvinte și de figuri de stil – Și-mi cere câteodată să șterg Apus de-april. Să elimin cerul, să-ncep să tai din aștri, De ce anume vers are ochii albaștri… Nu l-am înțeles, dar frumos l-am rugat: „scuzați, Dumneavoastră ce detergent îmi recomandați?”
Mi s-a terminat cerneala, În ce să îmi înmoi pana? Nu-mi cere, te rog, să scriu! Mai am doar un pahar de suc, Doar nu crezi că acum m-apuc… Din condei mi-ar ieși fruct. Într-un Martini aș putea – Și-aș folosi vermut câtva, Măslina eu n-aș mai păstra. Ce gust bun cred că i-ar da Penița mea – Din versul meu te-ai îmbăta. M-apuc atunci […]
Azi, sunt goală de cuvânt, Chiar îmbrăcată-n lacrimi – Să înot nu izbutesc, Valuri albe mă izbesc În spate. * Nu mai sunt poezie, Ci un râu de emoții. Și nu vei dori să bei, Nu-i licoarea unor zei – N-ajută. * Sunt cascadă de gânduri, Căderi cu versuri limpezi. Nu mai sărut cuvântul, Din cer se naște cântul. Ascultă!