May 30, 2025
Un poem pe care l-am visat
Te-am visat,
Până și-n vis mă respingeai.
Te-am rugat să nu mă judeci.
Nu am eu nicio vină, îți promit,
Doar că am văzut în tine
Singurul meu răsărit.
*
N-ai observat, dar te priveam insistent
Și plecam, fericită, cu puțin din tine,
Ca, atunci când închideam ochii,
Să simt puțin de tot că faci parte din mine.
*
Mesajele lungi n-au fost întâmplătoare,
Erau doar pretexte să te simt mai tare.
Erau, pentru mine, un fel de-mbrățișare –
Ai simțit-o ? Că nu mi se pare…
*
De-ai fi simțit-o,
Astăzi mi-ai fi scris un cuvânt, chiar unul oarecare,
Poate chiar „din greșeală” și-apoi ți-ai fi cerut iertare,
Ori că-ți place ceva din ce sunt mi-ai fi dat un semn,
Dar mi-ai trimis tăcerea ca un fel de blestem…
*
Mai are rost să te chem?
Mingea a fost mereu la tine în teren.
*
E târziu și-am scris cu o cerneală și cu o inimă gri,
Dar și cu dorința de a nu mă mai amăgi,
Eu știu că nu vei veni,
Că nu mă vei iubi,
Că nici nu vei îndrăzni.