February 15, 2023
Nu-ți căuta liniștea-n om
Nu-ți căuta liniștea-n om,
Te va speria zgomotul lui.
Am extras aceste versuri dintr-o poezie pe care am scris-o pe 27 octombrie 2022. Se numește „Cerul” și este o poezie optimist-creștină.
Omul s-a obișnuit să alerge după oameni, crezând că ei sunt cei care îi vor oferi fericirea, ori atenția, ori liniștea pe care și-o dorește. Cât de naiv poate fi omul! Cum caută el împlinirea în alții, când el ar trebui să o găsească în sine… Fericirea nu se află în mâinile celorlalți, ea este chiar în palmele tale, dar, din cauza faptului că le ții închise, într-un abis negru, n-o poți vedea, n-o poți simți, ba chiar o și strivești. Nu cei de lângă tine, obraznicii, gălăgioșii, te vor ajuta în acest sens. Ei, în mârșăvia lor, te caută, nu prea des, doar pentru a se asigura că nu îi uiți, căci cine știe când le poți fi de ajutor… Ești precum perechea aia de pantaloni care nu le mai vine, dar tot îi țin doar pentru a ocupa locul degeaba în șifonier, nădăjduind că vor slăbi. Nu mai insista să faci parte din viața lor! Cu cât alergi tu după ei, cu atât ei vor mări pasul, iar singurele care-ți vor rămâne vor fi tristețea și oboseala. Și trist, și istovit.
Ai privit vreodată Cerul? O să-mi răspunzi „da, de nenumărate ori”. Dacă te-aș întreba ce ai văzut ori ce ai simțit, mi-ai răspunde că „nimic”. Și te voi crede, căci Acesta nu trebuie privit, trebuie citit. Poți să ai tu o bibliotecă imensă, plină de cărți ale marilor scriitori, dar dacă n-ai Cerul, acest lung poem de nesfârșită iubire, n-ai simțit adevărata dragoste pentru Cuvânt. Și nu, pe El chiar nu merge doar să-l răsfoiești. Cerul, în veșnicia lui, e singurul care-ți poate oferi această bucurie pe care o tot cauți în oameni, însă numai la o lectură atentă, ba chiar la o relectură, poate avea efect. Nu-i o carte pentru buzunar, e perfecțiunea. Dumnezeu e în Cer, iar El coboară în inima noastră pentru a ne dărui toate cele de trebuință doar atunci când îi facem o lectură cu voce tare celui mai lung poem scris de El. După Dumnezeu nici nu trebuie să alergi, așa cum o faci în cazul oamenilor, trebuie doar să privești cu inima în Sus și palmele alea, de care îți ziceam, să le strângi în rugăciune.
Pune-ți toată apăsarea
În grija cea a Domnului!
Cu aceste versuri încheiam eu poezia mea, „Cerul”.