January 3, 2017
Ceai de cuvinte
M-am așezat confortabil, am cana cu ceai în mână,
În mintea-mi, gândurile-și vorbesc, au atâtea să-și spună,
Nu mă grăbesc să-l beau, timpul bătrân abia se târăște,
Teamă de el? Nici vorbă, dacă îl rog, chiar se oprește.
E ceai de cuvinte, îl sorb cu grijă, e prea fierbinte,
După fiecare înghițitură, gravez cuminte –
Pe ființa-mi – rânduri curate ca lacrima de rouă,
Căci îmi purifică sufletul punând petală nouă.
Cuvintele poartă veșminte de mătase, zâmbete,
M-au prins în a lor bizară horă; dansează, Suflete!
Dansul lor magic mă fascinează, sunt seducătoare,
La eternul lor joc tainic – privesc așa visătoare…
M-am jucat cu ele, iată, făcut-am ceai – neîndulcit.
Intrat-am în al lor dans haotic, dar parc-am amețit.
Acum vorbesc pe limba lor, e una frumoasă, spun drept,
Te invit la un ceai de cuvinte, Cititor înțelept!