Cu pana-n călimară

N-am nevoie de statui –

Stau ascunsă-n al meu vers.

N-aș vrea să mă deranjezi

De privești totul din mers.

Eu rămân la masa mea –

Cu pana-n călimară,

Și scriu, dar pentru mine,

O strofă prea amară.

De te uiți la poezii

Și atât, că te grăbești –

Pare că stai la ușă

Și-năuntru nu poftești.

Sentiment să nu trezești,

Dar tu stihuri tot rănești.