Ce pot eu să mai cred? Nu pot să te citesc… Fii și tu mai citeț! Pot doar să bănuiesc că tot te mai iubesc. De mult prea multe ori, în vis mi-ai apărut cum că te-ai rătăcit în primul nost’ sărut – poate mi s-a părut… Și acum mă întreb – e vis ori aievea? Tăcerea mea te-a chemat să-mi vii, să-mi fii, să-mi […]
– Scuză-mi, te rog, îndrăzneala, Nu ai văzut pe drum mergând Un arbore cu ochelari, Părând că n-are niciun gând? – S-a oprit la bibliotecă, A împrumutat o carte, E în sala de lectură, Poartă un ghiozdan la spate. Se scufundă în cuvinte – E un copac mai erudit, Dă citate chiar din Platon, Din Dostoievski, m-a uimit. – Un literat și-un […]
Pe-o bancă din parcul tăcut, un trandafir roș plânge – Trecătorii nu se opresc, de frica de a-l atinge. Trecură zile peste el, tot acolo rămase. Ar mai zâmbi, ce-i drept, nițel, dar cu dureri de oase? Un ticălos i-a smuls un spin, iar, pentru el, asta-i un chin.
A ajuns un Brumar mai obosit, Într-un palton din frunze de frasin. Nu și-a dorit, dar un vânt puternic Chiar la noi în brațe l-a azvârlit. Și, de atunci, așa mirați, L-am numit „noi îmbrățișați”.