November 14, 2022
Acasă la Arghezi
Drept bunuri, după moarte,
Lăsatu-ne-a Arghezi
O minunată carte
Ce-ar vrea să o deschizi.
*
Oh, n-are niciun rost
Să-ți pui inele azi,
Brățări ori chiar cercei.
Cuvintele sale
Îti vin perfect,
Nu vezi?
Vara trecută, am dat startul vizitelor la casele marilor noștri scriitori. Citește aici https://meniuliterar.ro/2022/07/26/calatorie-literara.html și vezi la ce case memoriale am reușit să ajung!
Iată că acum a venit și rândul lui Tudor Arghezi, marele poet interbelic. O zi de Duminică, 06 noiembrie, ora 15:00. Mă aflu pe strada Mărțișor. Pășind pe o alee lungă, îmbrăcată în straie de toamnă, intru în universul poetic al lui Arghezi. O liniște imensă, doar vântul, pe șoptite, mai fura câte o frunză și-o băga în buzunar.
Oare toți oamenii au murit odată cu Arghezi, de nu vezi picior de om călcându-i pragul casei?
„S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?”
Ajuns-am, la braț cu Noiembrie, la poarta larg deschisă, ce era gata să mă îmbrățișeze.
„Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.”
Iat-o! Împletită dintr-un fir alb și altul roșu,
O bijuterie ce o pot prinde-n piept,
O clădire-poem, de-o frumusețe rară,
E casa marelui poet.
(camera de lucru)
(dormitorul soților Arghezi)
(biblioteca)
(camera cu jucării)
Casa în care a trăit și a scris T. Arghezi, acest „fierar al cuvântului” (Ilarie Voronca), a rămas plină de viață și cu un miros de copilărie. Păpușile, dar și plușurile încărcate cu o valoare sentimentală inestimabilă, m-au dus pe un tărâm de basm, desenându-mi pe chip, când cu roșu, când cu alb, un zâmbet larg.
În grădină, se află mormintele soților Arghezi, dar și al Mitzurei. Am rămas neclintită în fața lor, înălțând o scurtă rugăciune pentru sufletele acestora.
„L-ați văzut cumva pe Zdreanță?” Nu l-am văzut, dar l-am cunoscut datorită poeziei pe care Arghezi i-a închinat-o. Când i-am zărit cușca lui verde, mi l-am imaginat stând acolo, așa „ciufulit” și „lăieț”. Am rămas cateva minuțele și la micuțul său mormânt, gândindu-mă cât de iubit a fost de către stăpânii săi.
(cușca lui Zdreanță)
(mormântul lui Zdreanță)
Un trandafir rozaliu din grădina lui Arghezi m-a salutat cu farmecul său și mi-a mulțumit parcă pentru vizită.
„Când pleci, sa te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.”